In general, toti parintii sunt indemnati pe diverse cai sa isi educe copiii ca pe niste mielusei, sa se poarte frumos, sa vorbeasca frumos, sa nu dea atentie rautatilor, daca iau o palma sa intoarca si celalalt obraz, sa ajute pe ceilalti, sa se comporte bine in societate, sa imparta cu altii.. si multe altfel de prostii inimaginabile care constituie slabiciuni gata sa fie exploatate de ceilalti. Practic ii educa pe cei mici sa fie batjocura altora, in loc sa le contureze un caracter incisiv si ce-i drept egoist, mascat intr-o aparenta lumina calda si nevinovata a personalitatii lor astfel incat sa aiba taria si tupeul sa faca ceva in viata.
La baieti as putea sa spun ca este altfel, fiindca acestia nu sunt tinuti din scurt si mai umbla, cunosc diversi oameni mai maturi care se deschid in fata lor cu sinceritate, practic iau contact cu realitatea si trag si ei niste concluzii, se autoeduca ca orice om care se adapteaza mediului in care traieste. Baietii ajung sa fie cu capul pe umeri mult mai din timp decat fetele care poate imbatranesc la fel de ingramadite ca in prima zi, lucru care de altfel s-a facut cunoscut de-a lungul timpului hranind astfel impulsul de misoginism al barbatilor.
Inca de mici, fetele sunt tinute de manuta si nu sunt scapate din ochi. Tot timpul merg “cu lantul de picior”, nu au voie sa se duca colo, nu au voie sa se duca dincolo, nu au voie sa stea prea tarziu afara, nu au voie sa discute cu oameni necunoscuti.. traiesc ca intr-un borcan in care sunt inconjurate de fanteziile si parerile insuflate de parinti, crezand ca lumea este asa cum zic ei. Chiar si instinctele sexuale le sunt stirbite de preconceptiile parintilor.. “ce daca iti face placere? nu pune mana acolo ca este rusine”, nu face aia, nu face ailalta, nu ai voie!
Daca atunci cand baietii intalnesc persoane mature care se deschid sincer inaintea lor, in fata fetelor acestia sunt mult mai inchisi si vorbesc cu ele ori precum cu niste catelusi mici adorabili, ori lucruri pe care nu le-ar vorbi in alte circumstante, fapt care alimenteaza caracterul inapoiat si indepartat de realitate al fetelor.
Pe urma, cand se fac mai mari si trebuie sa dea piept cu viata reala incepe sa li se para ciudat ca ala vorbeste asa, ca ala ce urat vorbeste, ca uite ala cum se poarta, ca ce nemernic e celalalt si tot asa. Iesite din borcanul lor roz cu printi si printese inconjurati de flori si inorogi, se trezesc inconjurate de o lume cenusie cu tot felul de oameni pentru care nu au fost pregatite, trebuind sa se adapteze din mers si sa invete pe spatele propriilor greseli care le fac sa sufere.
Iata o poveste pentru copii pe care o propun parintilor sa o spuna fetelor in locul acelora cu “Fat-Frumos” si alte SF-uri:
A fost odata ca niciodata un baiat care i-a cerut unei fete sa se marite cu el.. Fata a spus “NU”. Si a trait fericita pana la adanci batraneti, fara sa spele, fara sa gateasca, fara sa calce pentru nimeni, iesind cu prietenele ei, facand-o cu cine avea chef, cheltuindu-si banii pentru ea insasi, fara sa lucreze pentru altcineva. Sfarsit.
Da, se poate sa ziceti.. pai cum? Ca dupa ce o cresc cu povestiri de-astea nu se mai marita fata. Lasa iubirea si dragostea sa hotarasca unirea ei cu altcineva, nu sa o inseli sa se marite de tanara si sa isi nenoroceasca toata viata, sa o bagi sluga la altul in casa sau sa alegi tu pentru ea in genul “de ce stai cu ala? E sarac lipit!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu