Am mancat o gutuie.
Mi-am amintit cum mancam (prin clasele primare) gutui in timpul orelor. De fapt, era o singura gutuie si manca toata clasa, pe principiul “imi dai si mie o muscatura?”. Si nu ne zicea nimeni ca nu e bine. Si facea gutuia aia ocolul clasei pe sub toate bancile, mai cadea de cateva ori… O ridicam, o stergeam pe pantaloni si era buna de mancat. Microbii nu existau, nu ii vazusem si nici nu ne spusese nimeni nimic cum ca ar exista
Ce vremuri!!! Am facut scoala in Runcu (pentru cine nu stie - e un sat in Dambovita). N-aveam apa curenta la scoala. De fapt, n-aveam deloc. Singura fantana era la vreo 20 de minute de mers pe jos pe malul garlei. Vara, pe canicula, ne duceam in fiecare pauza la fantana. De aia accidentele erau mai dese: nu era zi sa nu cada cate unu in garla.
Iarna eram fericiti ca se fac orele mai scurte: ca nu era lumina. De fapt, nu aveam bec… pentru ca se fura. Cat am frecventat eu scoala Runcu (adica 5ani) nu cred ca a existat bec care sa apuce noaptea in clasa. Mai exista si varianta in care nu se fura - era spart de unul dintre noi ca sa nu stam la ultima ora.
Apropo de iarna, nu-mi amintesc sa fi trait o iarna in care sa imi dau jos geaca. De multe ori, stateam cu geamul spart si sobele erau calde cat sa nu crape caramida din ele. Si nu cred ca ne-am plans vreodata. Si acum imi aduc aminte… cea mai calda sala de clasa: era clasa cu cei mai cuminti elevi. Aia nu ieseau in pauza si nu deschideau usa. Se facea o abureala la ei in clasa… Mirosea a carnati si a chiftele, a transpiratie si a picioare, dar era cald. Cred ca, la un moment dat, cineva le-a atras atentia sa deschida geamul. Si atunci, noi, cei din clasele friguroase, ne-am razbunat: le-am varat munti de zapada pe geam.
Aaa, si am omis sa spun de ce nu ieseau astia afara: pentru ca nu se integrasera si nu aveau cum sa se joace cu noi. Iar noi aveam jocurile noastre: batutelea, calcatelea, scuipatelea, frecatelea - asta era joc de sezon - doar iarna (numele sunt destul de sugestive, nu cred ca mai e cazul sa intru in detalii).
Si faceam multe lucruri care azi ar fi de neconceput. N-aveam apa, n-aveam buda, n-aveam geamuri, n-aveam caldura, n-aveam bec… si n-am mai murit. Uite, io am ajuns sa scriu pe blog.
Nu cred ca a fost an in care sa nu am prastie smechera - adica aia din cureaua de la masca de gaze. Sau plishcarici. Plishcariciul era tot o prastie, dar mai mica, de interior. Era din sarma si cu elastic din ala subtire. Asta functiona cu bucatele mici de sarma in forma de “u” (ca sa se agate de elastic). Asta era folosit mai mult in ore. Prastia, in schimb, era folosita in sezonul castanelor.
Ce vremuri!
Cea mai tare chestie era acvariul din clasa celor cuminti. Ne pusese profesoara de biologie sa facem acvariu. Cine aduce un peste, ia un 10! Si cum garla era la o aruncatura de bat, toata scoala avea 10 la biologie. Ii hraneam cu paine si cu mamaliga. Bine, ii hraneam cam o saptamana. Adica noi le-am mai fi dat mancare si dupa saptamana asta, dar erau morti…
Simt nevoia sa datez cumva toate astea si cum n-am carbon… am 20 de ani. Sa nu credeti ca sunt amintiri din vremea lu’ mamaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu