S-ar zice ca nu mai pot.

Asa s-ar zice.Dar pot!O sa fac orice,dar orice sa raman langa el pentru restul vietii mele si mai tarziu,daca se poate:))Am sa renunt la tot daca trebuie,si o sa ii las sa renunte la mine.Oricum,nu sunt asa importanta.Oricum sunt in plus.Nici o despartire ca asta nu ar trebui sa doara.Nu.Si nici pe mine n-o sa ma doara.Doar sunt supergirl:)
Nici macar nu ma voi uita inapoi.N-am nevoie de reprosuri,de pareri de rau,remuscari sau regrete.Deloc.Vreau doar ca el sa fie asa cum vreau.Ca sa nu imi para rau de alegerea mea.Sa nu ma dezamageasca.Sa-mi continui prezentul si sa-mi aliniez viitorul.Vreau sa stiu,vreau sa invat,sa cresc,sa urc.Daca nu prin scoala,altfel cum?!Ignoranta nu a facut nimanui vre-un bine.Si oricum,alegand scoala si de ce nu,o viitoare cariera banoasa si frumoasa,il aleg si pe el.Primul pe el.Daca m-as intoarce,mi-as lasa aici,intr-un colt umbrit al patului,inima asta mica.M-as intoarce la ei si as avea o viata pe care am urat-o dintotdeauna:un tip nasol langa mine,care pe ei i-au cucerit dar pe mine m-ar umili si injosi in fiecare clipa petrecuta langa el,o slujba nasoala unde imi voi ingropa anii astia frumosi,si un puradel rasfatat si urat ca ta-su ala nesimtit care ma trage de sort,intr-o bucatarie plina de igrasie.Da,dar ei atunci ar fii fericiti!
Nu inteleg ca adevarata mea fericire e langa Mihai.Ca nu am nevoie de nimic altceva atata timp cat stiu ca el ma iubeste mai mult ca pe orice.Cand stiu ca pentru mine a ramas in Spania,si tot pentru mine a plecat de acolo.Cand stiu la fel de bine,ca eu am fost principalul motiv pentru care nu a plecat in Germania la munca.Pentru mine.Nu alt motiv.Eu.O fiinta atat de mica,atat de insignificativa si de gri l-a facut sa ramana.Sa nu plece si sa ma iubeasca asa cum sunt.Posesiva,geloasa,iubitoare...cu alte jdemii de defecte dar si calitati.Putine,dar sunt si ele acolo.Cum as putea sa traiesc impacata stiind ca am fost eu cea care a dat cu piciorul primei si ultimei iubiri adevarate din viata?!