Mamaia și moda

Citeam azi pe blogul lu` Artistu că el e supărat bocnă pe moda muierilor. Dacă nu mă credeți, citiți și voi AICI.

Și acum să mă ierte… Artistule, te citeam și parcă o vedeam pe mamaia! 

Aam fost la țară săptămâna trecută și mi-a zis: hai, să ișim și noi la poartă cu băiatu` să ne vadă lumea că atâta băiat avem! Și am ieșit. Și deh, ca la țară… cum trecea cineva pe drum, cum începea bâlciul: ce-o avea în sacoșă, unde s-o duce, etc. Până când a trecut o gagică. Asta, pe lângă faptul că n-a dat bună ziua, mai era și îmbrăcată la modă cu pantalonii-n vine.

Cert e că mamaia n-a înțeles ce erau ăia, poate nici n-a văzut, că ea vede numai cu un ochi. Dar m-a întrebat pe mine:

- Mă, da` ce-are?

- Ce să aibă, mamaie? N-are nimic.

- Nu, mă. Tu nu vezi?

- Ce să văd, mamaie?

- Ia uiteaaa, văd mai bine io cu un ochi. Nu vezi că e căcată pă ea? Cre că d-aia nici nu dete bună ziua, îi fu rușine…

- Ce-ai, mamaie? N-are nimic, nu s-a căcat pe ea.

- Păi tu nu vezi, mă, ce-are la cur?

- Mamaieeee, așa sunt pantalonii, asta e moda.

- Fugi d-aci cu moda voastră. Păi moda e să te faci urât?

Parcă era Moromete: mă, al cui e ăsta? O fi însurat? [...] Păi tu nu-l văzuși ce urât e?