miercuri, 25 august 2010

El era zambetul cu care ma trezeam dimineata pe chip;era si lumina si intuneric,era frumos,era sensibil si atent,ma iubea si il iubeam.Sa ma sarute oriunde,in piata,acasa,la film,cand dorm.
S-a trezit intr-o duminca dimineata si mi-a adus un trandafir,o cana mare de ciocolata calda,oua ochiuri si bacon,si un sarut.M-a trezit cu grija,mi-a mangaiat parul,apoi mainile.M-am trezit intr-un sfarsit din cauza razelor lui,nu ale soarelui.Am mancat impreuna si apoi ne-am refugiat in pledul cald care astepta parasit la picioarele noastre.Ma tinea in brate fara a spune nimic.Stiam deja la ce se gandeste.Pentru noi,cuvintele erau prea mult.
Ma cunostea asa de bine incat stia cand sunt trista fara sa intrebe ce am,si se multumea sa ma i-a in brate protector.Stiam ca nimic nu-mi poate face rau in bratele lui.
Ma rasfata,ma iubea,nu ma certa si ma proteja pana si de soarele prea puternic.Il adoram.
Si,cand m-am trezit era dimineata:))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu