Ce pot spune doua chitari, un pian, niste tobe, bass-ul si vantul? Pot povesti toate amintirile pe care trebuia sa le avem. Un fel de “Unde e viitorul de altadata?”… N-o sa asculte nimeni amintirile astea, sunt decat ale mele si ale lui. Nici noi nu le avem la discretie, sunt anumite momente speciale cand dispunem de ele. Trebuie sa fim singuri in camera, intinsi in pat, destul de fericiti incat sa nu putem sa plangem, si sa ascultam…
Pe patul desfacut, dezordonat,el in tricoul ala vechi cu Misfits,fumand lent, sufland modele frumoase de fum in jurul meu, cu lumina slaba si cu chef de vorba. Sa vorbim asa cum doar noi doi putem vorbi… Nu-mi mai zambi asa, mi se face pofta sa te sarut! Nu pleca, mai stai putin cu mine, chiar daca nu ne spunem si nu facem nimic! Vreau doar sa te privesc…
Strange-ma in brate pana raman fara aer. O sa te strang si eu in brate pana raman fara brate. Si atunci o sa poti in sfarsit sa ma bati cu perna, pentru ca nu o sa mai am cum sa ma apar. Si o sa castigi, si o sa ma privesti de sus, triumfator.
Incep sa te gadil, si tu incepi sa razi, te strambi si scoti limba la mine, ma injuri cu voce subtire si pufnim amandoi in ras, intinsi pe pat. Si ma apesi pe burta ca sa rad si mai rau, si stam asa pana dimineata, treji.
Eu sa rad de orasul asta, iar tu de accentul meu, si sa ne batem iar cu perne, sa mai trecem o lupta in cont.
Sa razi de obsesiile mele,sa rad de-ale tale...sa nu reusesc sa te inteleg si sa stiu ca nu o sa o fac vreodata...sa-mi treaca si sa cred ca te cunosc indeajuns incat sa am incredere in tine.Sa radem iar...
Sa te ridici si sa ma privesti asa cum faci intotdeauna inainte sa joci cs ...eu sa ma infurii si tu sa te intorci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu